Vizualizari: 240

Cea mai mare aroganță este aceea de a-ți alege propria versiune de a fi și de a face întocmai ceea ce te îndeamnă sufletul, nu-i așa?

Mi-am dorit mult să călătoresc departe și cu puțini bani încă de anul trecut, atunci când am căutat pentru prima oară pe internet informații despre acest subiect. Așa am descoperit că există site-uri de voluntariat prin intermediul cărora te poți conecta cu oameni de pe pământul întreg, proprietari de hoteluri, pensiuni și chiar gospodari care au nevoie de ajutor la treburile casei sau fermei lor. Frumos este că faci troc cu aceștia, muncești câteva ore pe zi pentru ei iar ei îți pun dispoziție gratuit cazarea și mâncarea.

E de la sine de înțeles că mi-am făcut cont pe unul dintre acele site-uri și chiar am fost în Transilvania la un meșteșugar pe care l-am ajutat timp de 2 săptămâni. Te poți delecta aici cu povestea și fotografiile inedite.

A fost o experiență nu neapărat confortabilă ci provocatoare, dar mi-am dorit să merg din nou ca voluntar.

O prietenă m-a întrebat de ce nu plec pentru un contract de muncă, dacă tot vreau să descopăr noi meleaguri și nații. I-am dat dreptate, așa era cel mai potrivit sa procedez de data aceasta, aveam doar să aleg un loc în lumea asta mare.  Doream să realizez un ebook în limba engleză, așa că mi-am spus că nu ar fi deloc rău să aleg U.K. ca primă experiență în afara granițelor țării. Puteam astfel să-mi rafinez vocabularul și să-mi îmbunătățesc gramatica limbii engleze.

Însă mi-a trebuit un an de zile ca să îmi fac curaj, iar în acest timp mi-am făcut o lista cu punctele forte, multe la număr, și o altă listă cu cele mai puțin plăcute. Trebuia să mă despart, cel puțin din punct de vedere geografic, de părinții mei care au nevoie de îngrijire, dar mai ales de fiul meu care mai avea un an de liceu.

Însă de curând am înțeles că nu-i pot ajuta prea mult pe părinții mei, că ei nu au nevoie neapărat de un fotograf sau de un blogger de călătorie, ci de o persoana care să-i supravegheze și să fie acolo la nevoie. Exista și un context astral favorabil care îmi confirma zilnic faptul că nu are sens să rămân acolo și să renunț, în felul acesta, la mine și la planurile mele de viață. Și am mai înțeles în ultimul timp că fiul meu, la cei aproape 19 ani ai lui, se află pe cele mai bune mâini, iar acțiunile mele îl vor inspira să devină un adult cutezător și să-și trăiască plenar propria lui viață.

Și nu în ultimul rând în planul profesional, cât și în cel personal, amoros, trăiam un moment în care nu se întâmplau prea multe. De fapt exista o oarecare stagnare care îmi spunea că este cel mai potrivit moment să fac, din nou, o schimbare în viața mea. Despre o altă experiență transformatoare poți să citești în cartea scrisă de mine, *Știam că o să vii în albprimul capitol GRATUIT aici.

Așa că am luat decizia la modul cel mai conștient și entuziasmată mi-am anunțat câțiva prieteni și cunoscuți care au legătura cu străinătatea că îmi caut un job ca fotograf, eventual ca recepționer pentru că am ceva experiență.

Dar ce crezi? După numai câteva zile mi s-a oferit un job în Anglia: asistent manager într-un country lodge. Cleaning assisting manager??!

Mi s-a spus că este vorba despre un resort de tip safari, în natură. Oh, exact ce-mi doream… 🙂

Însă pentru că este unul foarte mic ar trebui să prestez toate activitățile, alături de proprietară. De la emailuri și telefoane, întâmpinarea oaspeților și prezentarea facilităților, întreținerea clădirilor și a camerelor, până la curățenie, spălat, călcat.

Iar de fiecare dată când viața îți oferă lămâi, tu faci o limonadă Nicoleto, nu-i așa? 🙂

M-am gândit foarte bine înainte să accept job-ul și se pare că am reușit să fac un deal cu ego-ul meu. Nu mai făcusem o muncă de acest gen. Să fac curățenie și să fiu plătită pentru asta, ca să vezi…

Însă aici și în acest fel am descoperit că datorită orgoliului noi ne limităm foarte mult viețile. Ego-ul îți spune să lucrezi într-un birou și să faci o muncă fină, dar poate că închis acolo mare parte din viața ta ratezi experiența călătoriei și a noutății.

Acum, după o lună de zile, îți spun cu mâna pe inimă că nu îmi pare rău deloc de alegerea făcută, deși nu mi-a fost deloc ușor în primele zile. Am avut momente în care am simțit frică, panică, nesiguranță, că nu sunt destul de bună, că nu mă pricep, că nu sunt în stare și că poate am făcut o greșeală. Însă am mers cu ochii închiși mai departe având încredere oarbă în drumul meu, în viață și în univers.

Am fost absolut în afara zonei de confort mult timp după ce am părăsit țara, fiind într-un loc nou și în compania unor oameni noi, conversând într-o limbă străină. Deh, credeam că știu engleză, însă există și aici un dialect greu de înțeles dacă interlocutorul se grăbește.

În timp foarte scurt am învățat foarte multe să fac, iar de cele mai multe ori mi s-a arătat doar o singură dată. Experiența mea de aici se aseamănă cu o tabără. Sau poate cu armata. Hm, dar a început să-mi placă foarte mult disciplina. Fiecare nouă zi, de lucru sau liberă, este un fel de joc cu provocări inedite, cu probe fizice dar și de rapiditate, cât și de găsirea unor soluții pe moment.

Le mulțumesc celor care m-au ajutat să ajung aici și mai ales proprietarei care este o femeie uimitoare, chiar mai puternica decât mine… 🙂

Iată câteva elemente care îmi îmbogățesc atât de încântător, existența:

 1. Am învățat cum să fac să arate impecabil un dormitor, o baie cu duș și o cameră de zi cu bucătărie inclusă, totul numai într-o oră.

2.Am învățat să aprind focul într-o sobă cu lemne.

 3.Am învățat să verific calitatea apei, să golesc/umplu și să curăț un jacuzzi.

 4.Am învățat să conduc un ATV și fac asta zilnic, hah… 🙂

 5.Am învățat să de/cuplez remorca de la ATV, lucru nu prea ușor de realizat.

 6.Învăț permanent cum se conduce o astfel de afacere, un retreat de 4*.

 7.Învăț engleză adevărată de la englezi adevărați.

 8.Învăț să comunic și să relaționez cu altă civilizație.

 9.Mi s-a pus la dispoziție o mașinuță, deci am învățat să conduc pe dreapta.

10.Mi-am umflat singură roata de la mașină.

11.Trăiesc, muncesc și îmi petrec majoritatea timpului în natură, printre iepurași, veverițe și fazani. Respir aer curat în fiecare nouă zi și mă bucur de peisaje minunate.

12.În timpul liber descopăr împrejurimile, sate uimitoare și orașe prea bine cunoscute precum Oxford-ul, pe care îl ador.

13.Am învățat să mă rătăcesc pe meleaguri străine ca mai apoi, cu mare încredere, tot eu să regăsesc calea.

14.Am înotat în râul Tamisa…:)

15.Am descoperit ceaiul englezesc de care m-am îndrăgostit.

16.Am fost invitată și chiar am participat la câteva petreceri, îmi place nespus cum se distrează englezii.

17.Am înțeles ce rol are un Pub, mai ales în zona rurală.

18.Fotografiez și scriu în timpul liber.

19.Am descoperit că îmi place munca fizică pentru că îmi tonifică trupul și-mi pune ordine în gânduri. Se pare că eram cam sedentară în țară, chiar dacă mergem la sală sau înotam de 3 ori pe săptămână. Corpul uman este tot o mașinărie care trebuie folosită ca să nu ruginească, la urma urmei.

20.Mi-am făcut un cel mai bun prieten aici, un brac german cu care mă joc și mă plimb zilnic. Prietena mea cea mai bună s-a mirat foarte mult aflând asta, reproșându-mi că ei nu-i prea iubeam cățelul.

21.Am înțeles că pot să trăiesc într-o casă cu un câine și cu o pisică.

22.Am învățat să hrănesc un câine și o pisică, cât să mă și bucur de compania lor.

23.Am înțeles că mi-am depășit multe limitări mentale și chiar era timpul, mă felicit.

24.Am înțeles că sunt ACASĂ oriunde pe pământul acesta mare pe care sufletul meu a ales să-l exploreze curios.

25.Mi-am dat seama prin alții, cât sunt de curajoasă și că îi inspir.

Și am aflat de la mine și prin mine, muuulte despre mine. Dacă în primele zile aici nu mai știam cine sunt și m-am deconstruit, acum am inceput ușor ușor să revin către mine însămi și să mă construiesc din nou. Într-o variantă îmbunătățită, eu cea de dinainte plus abilitățile proaspete și cunoașterea nou dobândită.

Și da, lucrez la birou dar și în natură și fac și curățenie, iar în calitate de fotograf și blogger de călătorie îți ofer ție posibilitatea de a te delecta cu un articol ca acesta. Ce credeai, că bloggerii trăiesc doar așa, într-o vacanță continuă? Nicidecum, ei prestează diferite munci ca să-și susțină traiul și să-și permită vizitarea locurilor deosebite despre care scriu ei pe blog. Numai cei mai mari bloggeri ai lumii câștigă atât de bine încât să trăiască numai din asta și zău că nu m-ar deranja deloc ca într-o bună zi să ajung  acolo…:)

Așa că pentru un timp îmi dau voie să trăiesc această experiența totală care mă conectează cu viața reală și cu oamenii de aici, net superioară unei excursii sau vacanțe. Și știu ce spun, am colindat destul lumea ca turist.

Acest job mă ajută enorm să îmi lărgesc orizontul cunoașterii de sine, cât și cel universal, și mă apropie de realizarea proiectelor mele și a menirii personale. Acum sunt în Anglia, trăiesc și mă bucur de ceea ce este.

Dar de aceea sunt eu aici, pe pământ, pentru a experimenta viața pe mine și prin mine însămi și de a-ți împărtăși ție apoi, despre trăirile mele.

Te salut cu mare drag de la o aparentă depărtare… )

Ți-a plăcut articolul? Like, Comment & Share to friends!😘

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

error: Content is protected !!

Pin It on Pinterest

Share This

Share this post with your friends!

Shares