Vizualizari: 53

Visul meu de a deveni fotograf a început în 2014, atunci când am descoperit fotografia de peisaj și am început să mă informez despre subiect din diferite surse.

Am reușit să-mi lărgesc cercul de cunoștințe și am legat prietenii pe internet, cu oameni pasionați de fotografie sau fotografi profesioniști. Așa l-am cunoscut pe Michel Lucas.

Era un moment magic în viața mea. Abia mă mutasem în Austria și începusem să fotografiez împrejurimile. Locul acela mă fascina, am avut norocul să locuiesc pe malul unui lac.

Acolo am început să fotografiez răsăriturile și apusurile, ca mai apoi să mă aventurez mai departe și să capturez imagini cu păduri și munți.

În același timp în care eu îmi începeam călătoria în fotografieMichel posta munca lui fabuloasă pe internet, imagini misterioase, desprinse parcă din poveștile cu zâne.

Urmărindu-i activitatea am reușit să înțeleg și eu, puțin câte puțin, ce înseamnă lumina, compoziția, condițiile atmosferice, și cât de importante sunt ele în fotografia de peisaj.

Spre surprinderea mea chiar el, Michel Lucas, mă încuraja la începutul meu de drum, lăsând comentarii blânde și pline de sfaturi pentru a-mi îmbunătăți munca.

Încă de pe atunci mi-am dorit să-l cunosc personal, să învăț mai multe de la el și toamna aceasta am reușit să mă înscriu la workshopul condus de el în perioada 3-5 februarie la Hoge Venen, în Belgia. Niciodată nu e prea târziu!

Hoge Venen este una dintre cele mai mari întinderi sălbatice din Belgia, cu păduri, depresiuni, râuri și văi, care te invită la reflecția în natură. Există și vârfuri de aproape 700 de metri, cele mai înalte din Olanda și Belgia, iar liniștea atotcuprinzătoare te prinde imediat.

Acest loc este cu totul deosebit, iar Michel l-a studiat și fotografiat timp de 10 ani, aducând pe lume imagini senzaționale.

Iată-ne în prima zi la prima oră și în prima locație:

Brackwenn/Plateau Venn:

Nu prea multă zăpadă, dar foarte multe culori

Privindu-l de sus pe Michel, ca să învăț mai multe…

 

Culori și forme

După-amiază am mers la Hoegne Hockai, o minunată promenadă pe malul unui râu înspumat și am fotografiat căderile de apă.

Spionaj…

Un loc de vis…

În care mi-ar fi plăcut să rătăcesc…

Iată ce am găsit!

A doua zi, tot dimineață devreme, am mers într-un loc în care eu mi-am dorit din tot sufletul să ajung. Am parcat mai întâi mașinile la Baraque Michel, un restaurant care nu are nicio legătură cu Michel al nostru, dar asta nu ne-a oprit din a face glume pe marginea subiectului.

Am pornit bine echipați spre Noir Flohay, o celebră pădure de pini arsă.

Și am mers…

Noi cinci: patru bărbați și eu, singura femeie.

Celelalte două doamne din grupul nostru au ales să rămână la pensiune.

Până la primul obstacol: un pârâu.

Fiecare l-a trecut cum a știut, numai mie mi-au găsit băieții o bucată de lemn și mi-au așezat-o la picioare, ca să pot traversa pârâul cu grație.

Și am mers, am tot mers, până când Michel ne-a băgat pe toți în ceață…

Chiar și prin ceață, am reușit să văd siluetele. Am auzit liniștea. Am mirosit aerul curat și magic care ne aștepta. Am fost fascinată de acel loc, pe care Michel l-a imortalizat de atâtea ori în fotografiile lui. A fost copleșitor pentru mine să fiu acolo și să mă pot conecta cu spiritul acelui loc.

În după-amiaza aceleiași zi era programată o altă ieșire, dar eu am ales să plec într-o altă aventură.

Am petrecut însă minunat la Hoge Venen, alături de oameni deosebiți. Vreau să le mulțumesc lor pentru atmosfera prietenoasă și amuzantă pe care au întreținut-o și de care eu m-am bucurat tot timpul meu acolo.

Iar pentru cadrul profesional în care s-a desfășurat workshopul trebuie să-i mulțumesc lui Michel Lucas, care ne-a învățat multe trucuri și detalii în ceea ce privește arta fotografiei de peisaj.

Unii oameni ne marchează viețile mai mult decât alții, și așa e normal.

Eu pot afirma că Michel Lucas m-a inspirat și m-a făcut să vreau să învăț și mai multe despre fotografie. Pentru asta îi sunt recunoscătoare și îi mulțumesc. Aș putea chiar spune ca Michel Lucas este mentorul meu în fotografia de peisaj.

Sunt fericită că mi-am îndeplinit acest vis al meu, unul dintre cele mai mari și mai îndrăznețe dintre toate.

Îți recomand și ție, cititorule, să faci la fel și să îndrăznești să lupți pentru ceea ce îți dorești. Înainte de toate, pune-ți următoarea întrebare: îmi doresc eu cu adevărat acest lucru?

Dacă răspunsul este da, atunci să nu renunți niciodată și să nu lași pe nimeni să te oprească. Nu ai nevoie să știi cum ți se va împlini visul, nu e nevoie să vezi calea. Ai nevoie doar să crezi în tine și în visul tău, iar atunci ți se va crea contextul potrivit.

Așa că ai grijă ce-ți dorești, e foarte posibil să se îndeplinească!

Dacă ți-a plăcut acest articol, lasă un comentariu si distribuie în rețelele sociale. Like & Share to friends 🙂

error: Content is protected !!

Pin It on Pinterest

Share This

Share this post with your friends!

Shares