Foto credit: Petrica Sima

Vizualizari: 64

Timp de 7 zile voi face un mic experiment și voi scrie zilnic câteva rânduri aici.

Fac acest lucru pentru mine, dar sunt sigură că îți va fi util și ție. Multumesc că mă însoțești…:)

Momentul 0 este pentru mine acela în care mă aliniez cu mine însămi, înțelegând foarte bine cine sunt și ce vreau:

”Ei bine, aceasta este situația, nici bună și nici rea, iar de acum încolo vreau să fac asta…”

Prin asta înțeleg orice acțiune pe care o întreprind pentru a realiza ceea ce doresc și a deveni cine vreau eu să devin.

Prezentul este o realitate a stării de fapt actuale, care uneori poate fi doar o aparență. Ziua 1 aici

 

ZIUA 4

*În preistoric, pe când oamenii trăiau în peșteri, femeia îl momea pe bărbat cu sex și plăcere fizică pentru că acesta, având forța și agresivitatea necesare pentru a vâna, îi aducea și ei hrană. Femeia era absolut dependentă de bărbat ca să supraviețuiască, acesta îi oferea pe lângă hrană,  siguranță și protecție – COMPLETARE  la Ziua 3 aici

Idei principale din articolul de ieri

*Bunica mea era casnică, femeie simplă venită de la țară și care prefera să stea acasă cu copiii. Bărbatul ei muncea și aducea banii necesari traiului, iar ea avea grijă de copilași și de gospodărie. 

*Mama mea a trebuit să aibă musai un servici. Când avea 18 ani, ea a picat la facultate si imediat l-a întâlnit pe tata. Ea a uitat de studii și, împreună cu el, ei m-au făcut pe mine. Mama mea cunoștea treptat o altă lume decât cea în care a copilărit alături de mama ei, bunica mea. 

*Eu, ca tânără femeie, trebuia să fiu independentă. Trăiam într-o lume cu reguli mult mai stricte decât pe vremea bunicii. Căsătorită, având un soț care aducea suficiente resurse pentru trai, dar trebuia să fac și eu bani. Așa am devenit mândră și încăpățânată, și am dorit să fac carieră: aveam un job, plecam și eu de acasă, din cuib, zilnic, dar asta m-a rup de familia mea. Mă îndepărtasem atât de mult de mine, de Femeia din mine.

Mi-a plăcut mult comentariul de ieri al unui cititor, scriitor care dorește să rămână sub anonimatul de G. Casanova.

Acesta completează frumos ideile din articolul de ieri și m-a inspirat să public această continuare.

Iată ce spune el:

”De unde să încep? De la 1848? De la Amazoane? De la Dochia, sora lui Decebal?

Puține femei vor să fie independente. Majoritatea vor o casă, doi copii, o pisică, un cățel, o grădină. Așa se simt ele împlinite.. Bărbatul trebuie să muncească și să aducă banii în casă. Dar dacă salariul nu ajunge nici pentru întreținerea unei singure persoane? De aici încep problemele.

Societatea e structurată pe caste. Dacă nu faci parte din nici o castă: preoțească sau militară trebuie să muncești să supraviețuiești. Să ne înțelegem. Nu să trăiești. Să supraviețuiești. Restul sunt baliverne.

Dacă ai bani nu te poate obliga nimeni să muncești.

Regii României nu au muncit o singură zi în toată viața lor. La fel boierii și marii burghezi. Moda apărută în anii socialismului ca femeia să muncească provine tot de la capitaliști, din statele din vest. Femeile în timpul Primului Război Mondial au luat locul bărbaților plecați pe front în fabrici și uzine.

Mai există tradiția Comunei din Paris preluată de socialiști că femeia care este egală cu bărbatul și trebuie să muncească ca să își asigure existența. Azi sunt o mulțime de femei antreprenor cu afaceri de succes dar singure, triste, disperate. Pentru că nu este suficient să ai bani, trebuie să ai prieteni și un iubit. 

Deci există multe probleme. Dacă o femeie poate să trăiască din banii soțului și se simte fericită în postura de soție si mamă de ce să își complice viața? Deci numai femeia care nu poate fi întreținută de soț este obligată să muncească, să își câștige existența.”

Are mare dreptate și de aceea îți recomand eu ție, tânără femeie, să stai de vorbă cu tine înainte de a lua o astfel de decizie. Să înțelegi care este viața ta și, mai ales, dorința sufletului tău. Vrei tu, cu adevărat, să-ți părăsești familia, copilașii și cuibul, ca să faci carieră? Este ceea ce îți dorești tu, ori poate este numai ‘vocea’ altora, despre ceea ce presupun ei că ar trebui ca tu să faci? 

Atât timp cât bărbatul tău are verticalitate, te iubește și te prețuiește ca femeie, te respectă ca om și ține cont de dorințele și crede în visele tale, te încurajează și te susține, este minunat. Poți să fii, cu absolută grație, numai soție și mamă.

Sunt fericită să observ din ce în ce mai multe femei tinere care își dezvoltă pasiunile și le transformă în timp, în mici afaceri. Îți place să croșetezi, să pictezi, să faci prăjituri, să scrii? Atunci le ai pe toate. Poți  să fii alături de familia ta, conectându-te astfel cu femeia din tine, dar si cu alți oameni frumoși pasionați de acele activități care ție îți umplu sufletul de bucurie și care te completează ca persoană. Poți avea astfel, o viață împlinitoare.

Mai scria domnul de ieri că:

”Nu se știe de unde răsare geniul. De aceea educă-ți fiul în tenis, muzică, pictură.

Lumea aparține artiștilor. Cei care vor revoluționa societatea vor fi artiștii. Ei vor încânta oamenii cu arta lor. Eu regret și acum că nu am exersat tenisul, pictura, cântatul vocal… Tânărul trebuie sprijinit de părinți atunci când el are un talent sau mai multe, pentru că talent există în fiecare om. Dar dacă el nu este sprijinit de societate, se pierde. Așa apar cântăreți de operă din muncitori pe șantier. Nu cred că este mai trist decât să nu îți urmezi talentul. Pe pe lângă talent este nevoie de ani de sacrificii și de muncă, dar în final merită sacrificiile pentru că îți atingi scopul. lași ceva in urma ta și devii un model de viață pentru urmași.”

Minunat mesaj, nu-i așa?

Are mare dreptate, acesta-i celălalt rol, subtil, al femeii. Ea are darul de a le fi aproape și a-i îngriji pe cei dragi, dar și acela de a-i inspira pe ceilalți să-și dorească mai mult, să crească și să-și dezvolte potențialul. După cum am scris recent într-un articol publicat în Revista Tomistyle:

”Tu draga mea să fii caldă, blânda, primitoare și să creezi tot timpul ceva cu mâinile tale pentru a rămâne în energie feminină. Nu contează că faci o ciorbă sau scrii o carte. Și dacă ai un job sau propria afacere, ai grijă că poți fi preponderent în energie masculină: în hotărâre, putere de decizie și acțiune. Acolo poți să porți pantaloni, dar când ești Acasă tu să-ți aștepți Bărbatul, în rochie și zâmbitoare…”  

Ei bine, Femeia ajunsă la maturitate le-a cam trăit deja pe toate: familie, copii de crescut, job și carieră. Ea are o experiență bogată de viață, care îi aduce valoare și îi permite să trăiască întocmai din roadele a ceea ce a plantat de-a lungul vieții ei de peste zeci de ani. Ea este specială, inspiră și creează permanent. Ea știe să alterneze momentele casnice, blânde și calde, grija pentru familie, gătit, dereticat, cu cele prin care evadează din cotidian și se conectează cu oameni pasionați de lucruri și viața simplă, de natură. Dar ca să fie complet împlinită, Femeia matură are nevoie de un partener pe măsură alături, capabil să-i înțeleagă nevoia enormă de mobilitate, energie și diversitate.

ZIUA 5 aici

Dacă ți-a plăcut acest articol, lasă un comentariu și distribuie-l pe rețelele de socializare prietenilor tai!😘

 

error: Content is protected !!

Pin It on Pinterest

Share This

Share this post with your friends!

Shares