Vizualizari: 86

 

Timp de 7 zile voi face un mic experiment și voi scrie zilnic câteva rânduri aici.

Fac acest lucru pentru mine, dar sunt sigură că îți va fi util și ție. Mulțumesc că mă însoțești…:)

 

Momentul 0 este pentru mine acela în care mă aliniez cu mine însămi, înțelegând foarte bine cine sunt și ce vreau: ”Ei bine, aceasta este situația, nici bună și nici rea, iar de acum încolo vreau să fac asta…”
Prin asta înțeleg orice acțiune pe care o întreprind pentru a realiza ceea ce doresc și a deveni cine vreau eu să devin.
Prezentul este o realitate a stării de fapt actuale, care uneori poate fi doar o aparență.

Ziua 1 aici

 

ZIUA 3

 

*În preistoric, pe când oamenii trăiau în peșteri, femeia îl momea pe bărbat cu sex și plăcere fizică pentru că acesta, având forța și agresivitatea necesare pentru a vâna, îi aducea și ei hrană. Femeia era absolut dependentă de bărbat ca să supraviețuiască, acesta îi oferea pe lângă hrană,  siguranță și protecție – COMPLETARE  la Ziua 4

 

Desigur că vremurile s-au schimbat, și totuși …

Bunica din partea mamei a muncit doar câteva veri în toată viața ei, cameristă pe litoral.

Fiind o femeie simplă venită de la țară, prefera să stea acasă cu copiii. Bărbatul ei muncea și aducea banii necesari traiului, iar ea avea grijă de copilași și de gospodărie. Au trecut peste ei anii așa cum au știu, și cu bine și cu rău, au făcut front comun până la bătrânețe, chiar până-n moarte ei s-au ținut de mână.

Bunica mea avea o mașină ciudată de spălat pe care nu prea o folosea de altfel, și totuși avea pe pat lenjerii impecabil de albe și mult mai bine apretate decât în unele hoteluri de 4*. La masa lor de Crăciun mâncam cea mai bună varză murată, de un roz aprins la culoare și-i beam și zeama acrișoară cu nesaț. Erau oameni fără prea multă carte și făceau în stil rustic totul. La Pomana Porcului ei prăjeau carnea proaspătă și plină cu grăsime într-un ceaun și o puneau pe masă, desigur alături de brânză și-o mămăligă mare.

Bunica mea făcea cel mai bun cozonac pe care l-am mâncat eu vreodată. Mirosea divin, rupeam din el șuvițe, încă fierbinte, și-l savuram cu nestăpânită plăcere. Coaja era un pic, dar doar un pic crocantă, iar conținutul extrem fin și aerisit. Dura o zi întreagă și trebuia să fim singure acasă, să nu se vânture ușa pentru a rămâne temperatura constantă în încăpere. Puneam pe masă tacticoase, fără nicio grabă, toate ingredientele pregătite de câteva zile înainte. Ouăle erau proaspete, aveau mereu zeci de găini în curte. Rahat proaspăt și savuros, nuci, ingrediente pe care le mărunțeam eu cu răbdare. Și desigur cacao, din cea mai bună.

Am ajutat-o curioasă de câteva ori ca să învăț acel meșteșug care-mi părea minunat pe care doream să-l stăpânesc și eu într-o bună zi. Am făcut cozonac în primul an și în al doilea după plecarea ei, însă mai mult nu am putut. Asta pentru că viața m-a luat pe sus, iar cei din jur îmi aduceau aminte că eu am alte lucruri mai bune de făcut, că am responsabilități…

 

Când mama mea avea 18 ani, ea a picat la facultate si imediat l-a întâlnit pe tata. Ea a uitat de studii și, împreună cu el, ei m-au făcut pe mine. Se pare că mama nu a uitat de tot pentru că a insistat neapărat ca eu să urmez o facultate. E de la sine înțeles că eu nu am lucrat vreodată în acel domeniu, da?

Femeia se schimbase mult între timp, iar mama mea cunoștea treptat o altă lume decât cea în care a copilărit alături de mama ei, bunica mea. În această nouă lume femeia trebuia să aibă musai un servici. Nu se gândise nimeni că-i prea mult, oare?

 

Când am devenit eu o tânără femeie, lumea în care trăiam erau alte reguli, mult mai stricte decât pe vremea bunicii mele. Mi se spunea că trebuie să fiu independentă. Căsătorită, având un soț care aducea suficiente resurse pentru trai, dar să merg la muncă ca să fac și eu bani.

Norocul meu este că mi-am putut crește copilul până acesta a împlinit 3 ani.

Dar pe de-o parte mă simțeam vinovată că stau acasă cu fiul meu și îl îngrijesc, că îmi permit să fiu pe deplin mamă și soție, pentru că regulile nescrise ale societății îmi dictau că trebuie să fiu o femeie independentă. Și-am devenit mândră și încăpățânată, după cum îmi spunea soțul meu de atunci. Trebuia să am un job, să plec și eu de acasă, din cuib, zilnic. Iar asta m-a rup de familia mea.

Atât de mare era presiunea din exterior, apoi despărțirea zilnică de copilul și cuibul meu, astfel încât la un moment dat mi-am dorit să fac carieră. Am muncit din greu pentru alții, ani mulți de rigoare și de muncă susținută, și ce crezi? Întocmai pentru bărbații bogați care făceau afaceri pe malul mării, din piscină.

Până într-o zi când am realizat că acela nu era locul meu. Mă îndepărtasem atât de mult, de Femeia din mine.

 

În trecut am judecat adeseori Bărbatul, sunt conștientă azi și vreau să mă revanșez. Îl recunosc și îi respect importanța în viața mea, iar în acest mod mă și reconectez eu cu femeia din mine. Primesc permanent răbdare și înțelepciune prin rădăcinile mele, așa cum o făcea Nerdy in Avatar, de la strămoși. Mă încarc prin acel canal energetic, subtil, cu feminitate de la mama mea, suflet rătăcit încă pe pământ. De la bunica mea, plecată de ani buni de zile, de la străbunica mea și tot așa. Sunt în proces…

 

A uitat femeia să fie Femeie, a uitat bărbatul să fie Bărbat?

 

ZIUA 4 aici

Vrei să știi cum am ajuns să înțeleg eu mai bine viața, chiar iubirea și relațiile? Citește cartea mea *Știam că o să vii în albConfesiuni despre dragoste, relații, viață și care conține 5 îndemnuri spre împlinire. O găsești pe Amazon – kindle sau paper back în română și engleză, pe Payhip in pdf indiferent de țara în care te afli.

Te invit să vizitezi canalul meu de YouTube, acolo descoperi filme în care vorbesc despre Iubirea și relațiile karmice, Întoarcerea la natură și la simplitate, cât și multe alte subiecte – cunoaștere pe care am primit-o din propria mea experiență de viață.

 

Îți place activitatea mea?

Atunci te invit la un like, comment & share.

Join my newsletter!😊

 

error: Content is protected !!

Pin It on Pinterest

Share This

Share this post with your friends!

Shares