Vizualizari: 79

 

Timp de 7 zile voi face un mic experiment și voi scrie zilnic câteva rânduri aici.

Fac acest lucru pentru mine, dar sunt sigură că îți va fi util și ție. Mulțumesc că mă însoțești…:)

 

Momentul 0 este pentru mine acela în care mă aliniez cu mine însămi, înțelegând foarte bine cine sunt și ce vreau: ”Ei bine, aceasta este situația, nici bună și nici rea, iar de acum încolo vreau să fac asta…”
Prin asta înțeleg orice acțiune pe care o întreprind pentru a realiza ceea ce doresc și a deveni cine vreau eu să devin.
Prezentul este o realitate a stării de fapt actuale, care uneori poate fi doar o aparență.

Ziua 1 aici

 

ZIUA 2

 

Seara, după un duș revigorator sau o baie înspumată, îmbrac o pijama frumoasă și călduroasă.

În timp ce fac asta, mă opresc preț de câteva secunde și îmi privesc camera. Este simplă, dar confortabila. În sufletul meu apare un fel de mândrie și împlinire că mă pot bucura de acest mic lăcaș propriu care pentru mine este un adevărat colț de rai, creat prin propriile forțe și exact după gustul meu. Despre nevoia femeii de a avea un cuib după sufletul ei, o să îți scriu într-una din zilele viitoare.

Ma bag în patul mare și-n așternuturi proaspete și retrăiesc, în fiecare seară, acel moment de răsfăț total. Îmi amintesc ce zi minunata am avut și îi mulțumesc universului pentru tot. Pentru faptul că trăiesc, respir și mă pot bucura chiar și de acest amănunt peste care cei mai mulți trec fără să realizeze.

 

Cât de mult ne-am schimbat noi, oamenii, în ultimele zeci de ani!

 

Când eram o copiliță, erau vremuri comuniste. Locuiam într-un bloc cenușiu, la periferie. După cum am scris și în cartea mea *Știam că o să vii în albConfesiuni despre dragoste, relații, viață, condițiile de viață erau destul de vitrege, dintr-o anumită perspectivă.

Un exemplu ar fi faptul că nu prea era apă caldă sau căldură. În casă erau 16 grade iarna și stăteam îmbrăcați aproape ca afară. Făceam baie o dată pe săptămână, așa era obiceiul în familia mea. Și nici nu prea îmi venea să mă dezbrac la baie pentru că era foarte rece în cameră, și nici apa nu era prea caldă. Uneori aveam noroc si era fierbinte, mă bucuram maxim atunci. Dar după baie era chinuitor, trebuia să mă îmbrac repede și să mă culcușesc în patul înghețat.

Pentru mine, aceasta era partea cea mai inconfortabila din vremurile acelea.

În multe seri nu era lumină. Asta-i partea negativă, da?

Dar există și o parte frumoasă, așa după cum în spatele fiecărei situații ‘rele’ este ceva bun. Iar ca să înțelegi mai bine, îți recomand să urmărești filmul Collateral Beauty.

Partea pozitivă era că nu aveam altceva mai bun de făcut pe întuneric, eu cu mama singure acasă, și stăteam sub plapumă ascultând câte o piesă de teatru la radio. Program la tv nu era. Dar țin minte că îmi plăceau mult acele seri și poveștile din piesele de teatru, iar acum realizez că acele momente culturale m-au ajutat mult să devin eu, cea de astăzi.

Noi, oamenii, am uitat ce vremuri am trăit, mai ales cei care au copilărit ca mine. Mulți locuiesc astăzi în case cât mai mari, conduc mașini cât mai bengoase pentru care, de altfel, fac credite enorme. Mulți au funcții sau afaceri pentru care muncesc non-stop și-și consumă anii, energia, viața.

 

Omul de azi s-a dus foarte mult în materialism și nici nu realizează că ceea ce întreprinde nu duce neapărat la bunăstare și confort propriu, atât timp cât dorința lui, mai mult sau mai puțin conștientă, este doar aceea de a concura cu alții. Omul de azi își dorește multe și încontinuu, luptă permanent pentru lucruri care-i complică inutil viața. Intră chiar în magazine ca să cumpere mecanic, nu contează ce anume, nu se mai întreabă dacă are cu adevărat nevoie.

Omul nu mai știe să se mai bucure de lucrurile mărunte. El face automat dușul seara și se bagă cu gânduri stresante în pat, cu dorința de a obține mai mult și mai mult, a doua zi. Omul a uitat să mai respire și s-a îndepărtat atât de mult de propria sa natură. A uitat să mai facă, măcar ocazional, o plimbare în pădure sau pe malul mării, pur si simplu, alături de partener și de copii. Unii nu mai fac nici măcar concedii împreună, și nu că nu ar fi resurse. Doar că au uitat să-și facă timp și să colaboreze la proiecte comune care să-i apropie emoțional, să-i  conecteze. Ce să mai zic de susținerea și implicarea în proiectele personale ale celor dragi??!

 

OMUL a uitat că, pur și simplu, ESTE.
Ori a devenit el astăzi, ceea ce are… ?

 

Ziua 3 aici

Vrei să știi cum am ajuns să înțeleg eu mai bine viața, chiar iubirea și relațiile? Citește cartea mea *Știam că o să vii în alb – o găsești pe Amazon, kindle sau paper back în română și engleză, indiferent de țara în care te afli.

Te invit să vizitezi canalul meu de YouTube, acolo descoperi filme în care vorbesc despre Iubirea și relațiile karmice, Cum ne menținem pozitivi închiși în casă, cât și multe alte subiecte – cunoaștere pe care am primit-o din propria mea experiență de viață.

 

Îți place activitatea mea?

Atunci te invit la un like, comment & share.

Join my newsletter!😊

 

 

error: Content is protected !!

Pin It on Pinterest

Share This

Share this post with your friends!

Shares